Adolescenta…a fost si pentru mine o perioada de neuitat, cu multe amintiri, de toate felurile. Dar muzical vorbind a fost una dintre cele mai tari perioade. Clar. Pana atunci eram f mare fan Queen, iar in acelasi timp ascultam tot ce era la radio & TV si da, si eu inregistram casete, pe care le dadeam la schimb de dragul diversitatii. Dar intr-o zi, ceva s-a schimbat. Mergand in vizita la cineva care tocmai se intorsese din SUA, am pus mana pe niste CD-uri care mi-au schimbat total directia si care m-au facut sa caut mai departe si altfel de muzica. Era pt prima data cand auzeam de “breakbeat” si fiind ceva atat de diferit de ceea ce ascultasem pana atunci, m-a cucerit iremediabil. De aici pana la “drum and bass” a mai fost un singur pas, si evident, am inceput sa scormonesc internetul, umfland facturile la Romtelecom, si lasand cate un mp3 la downloadat toata noaptea :)) (traiasca dial-up-ul). Am inceput apoi sa merg la party-uri underground unde mi-am dezvoltat si hranit pasiunea, ajungand sa cresc in ritm cu subgenurile D’n’B-ului (neurofunk, liquid, jump-up, jungle, raggadnb, hardstep, etc), precum si cu alte genuri care, cel putin la noi, au ramas “underground” pana nu de mult (big beat, trip-hop, chillout, downtempo, etc). Greu de ales o piesa reprezentativa, insa ma voi rezuma la The Crystal Method, principalii vinovati pentru drumul muzical electro extrem de colorat pe care l-am urmat cu atata placere, toata tineretea, si cu care inca ma delectez aproximativ in fiecare zi :)