Aceasta este ultima zi cand sunt in Franta, asa ca, fiind si randul meu la Song of the Day, mi-am luat frumos laptopul, m-am asezat la o cafenea cu WiFi din centrul vechi si am inceput sa cuget…oare ce sa scriu?

E prea devreme ca sa functionez corect asa ca imi comand o cafea si o pain au chocolat si ma uit in jur. Deja e plin de oameni: francezi care se duc la serviciu, oameni mai in varsta care se plimba prin piata de flori, turisti care ori fac poze ori se indreapta catre plaja pietroasa a Nisei.

Americanii sunt extrem de galagiosi si plini de viata, chinezii se plimba cu tabletele in mana si am impresia ca ei vad ceea ce este in jurul lor doar prin intermediul acelui ecran de ….. ( fill in brand-ul preferat), iar francezii sunt doar resemnati ca orasul lor…nu mai este tocmai al lor, ci este cotropit de o mare de straini.

Si tocmai asta este superb, cum in ciuda tuturor diferentelor, pe acest fundal de stradute inguste, pline de cafenele si magazine care vand lavanda coexistam armonios. Nu conteaza ca esti arab, evreu, crestin, alb sau negru. Nu conteaza politica sau conflictele inventate de liderii lumii.

Aici toata lumea se bucura de Nisa si de relaxarea care este parca intiparita in sufletul acestui oras.