…. am putea auzi gandurile celor din jur si ei pe ale noastre??

Nu stiu de ce, cand ma gandesc la acest subiect imi vine in cap o melodie:

Revenind la subiect,  we’d be in a whole lotta shit :))) Pe de-o parte ar fi super fain, practic am stii tot ce cred ceilalti despre noi, fara zambete false, apropuri tampite sau manipulari; pe de alta…. chiar am vrea sa afle toata lumea ce gandim??

Ia sa ne imaginam un pic…. Il stii pe baiatul ala de-l placi? Stie si el acum 😉 Sau injuratura aia aruncata in gand catre colegul enervant? Dar atunci cand te-ai trezit langa aventura de noaptea trecuta si sa te-ai gandit… Doamne ce urat/a e!!! Si sa fim seriosi, multe prietenii si relatii continua tocmai fiindca participantii nu-si pot auzi unii altora gandurile.

Toate sperantele, sentimentele si durerile noastre ar fi puse pe tapet sa le stie toata lumea… cat de vulnerabili am deveni si cat de inutile ar fi mastile pe care ni le punem in fiecare zi. Toata aceasta imagine pe care o creem din oglinzi si umbre…s-ar destrama. Si sa fim sinceri, toti ascundem ceva.

Personal, nu mi-ar placea sa pot sa aud gandurile celorlalti si in niciun caz nu mi-as lasa gandurile la indemana oricui. Zambetul ala de-l vezi pe buzele mele in majoritatea diminetilor nu inseamna neaparat ca sunt bine, si nici nu vreau sa stii… vreau sa te prinzi fara sa-ti spun!  Si chiar daca sunt mai curioasa decat majoritatea persoanelor pe care le cunosc, nu as da secretele mele pe gandurile altora. Imi plac secretele mele si scheletii din dulap si fanteziile tampite dar toate astea ar trebui sa ramana unde sunt : incuiate in tartacuta :) Ah da…si parerile despre oamenii din jur 😉

Si totusi… daca stau sa ma gandesc mai bine, trebuie sa recunosc ca pentru unele persoane, foarte putine ele la numar, as face un targ cu diavolul ca sa pot auzi ce gandesc in anumite momente.

Era si un film fain pe tema asta:

Si ca sa “keep the ball rolling” zic sa scrie pe tema asta Adi si Roxy Foxy 😀