Azi ii mai scriu ultima data…ei, Toamnei 
…asa trebuia sa inceapa acest articol pentru a continua mica povestioara de luni. Asa am inceput sa-l nasc si chiar scrisesem vreo 10-15 randuri…dupa care le-am sters pe toate :). M-am razgandit. Uite-asa! Nu vreau multe cuvinte pentru aceasta ultima miercuri din ultima luna de toamna. Voi lasa muzica sa vorbeasca pentru mine, voi lasa versurile sa-i zica la revedere…si cum mai bine decat printr-o romanta: Romanta de toamna – Mircea Rusu, pe versurile lui Adrian Paunescu.
Romanta de toamna
Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept Vantu-n toate ranile ma doare Si pe orice drum, ca un vers postum Vine frunza in intampinare
Putredul accent a lovit atent Fiecare fir de iarba verde Clipe indigo, care incotro Sa avem motive de-a ne pierde
Frunze iti trimit, scrise cu grafit Sau cu movul iernii care vine Ce sa-ti mai insir, frunze in delir Te iubesc si ma gandesc la tine
Ori pe unde merg frunze cad in cerc Si in clopot mi se-aude mersul Scriu scrisori pe foi, lacrimez in ploi Intr-un liber schimb cu universul
Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept Vantu-n toate ranile ma doare Si pe orice drum, ca un vers postum Vine frunza in intampinare
Frunze iti trimit, scrise cu grafit Sau cu movul iernii care vine Ce sa-ti mai insir, frunze in delir Te iubesc si ma gandesc la tine