Zi de iarna…pana-n seara

Mda, stiu. Nu rimeaza. Nici nu trebuie. Sa o luam cu inceputul.

Ora 1 fara un sfert noaptea – plecam din Bucuresti spre Calarasi… autostrada e foarte ok…pana la Lehliu…dupa Lehliu nu mai e curata si tre sa mergem putin mai prudent fiindca se simt rotile cum fug pe zapada. Am ajuns la Drajna, iesim de pe autostrada si mergem spre Calarasi… drumul asta nu e deszapezit asa ca mai facem inca vreo 40 de minute pana in oras. Am ajuns intr-un final… e 3 si putin noaptea. Mergem intai la apartamentul mamei Danielei (aka soacra-mea) si descarcam ce avem de descarcat…vreo 4 drumuri de la masina pana la apartament. Apoi mergem la ai mei si descarcam ce avem de descarcat pentru acolo…un singur drum. S-a facut 4 fara un sfert. Ne intoarcem la celalalt apartament si ne bagam la somn.

La 8 dimineata ne trezim sa mergem la tara: tata are de facut carnati iar noi tre’ sa taiem un porc pentru soacra-mea (aka mama Danielei :p). Ajungem la tara…intru in casa batraneasca…unde imi faceam toate vacantele de iarna cand eram copil. Cat de mica e camaruta acum…ma intind pe pat…de-abia am loc…si pe verticala si pe orizontala. (da…stiu…abuzez de puncte-puncte …e dreptul meu garantat de constitutie). Focul arde in soba, se aud lemnele trosnind…e cald si bine. Mamaie imi aduce covrigi, sorici si pune o olicica de vin la fiert direct pe plita. Eu pun covrigii pe plita la incalzit, inmuiat si apoi ii las sa se usuce putin ca sa fie mai crocanti. Vinul incepe deja sa fiarba si sa-si raspandeasca aroma in camera…hmmm…almost perfect. Tataie mai ia un butuc si il indeasa in soba. Miroase a iarna si a foc. Bag o cana de vin fiert…intra ca un medicament foarte bun. Are acelasi efect. Intra pisica in camaruta…e dezorientata…locul ei langa soba e ocupat. Se urca in pat langa mine…incearca sa ma conviga, alintandu-se, sa ma dau putin la o parte ca sa se bage si ea la caldurica. Nu cedez. Mamaie si tataie rad. Se mai invarte putin pe langa mine si intr-un final ma sare (e mult mai simplu decat sa ma ocoleasca ), se cuibareste la spatele meu si toarce. Ma fura somnul. Atipesc vreo 15-20 de minute. E cald si bine. Cred ca si sforai putin…da’ nu tare…parca ma aud singur. Tata e pe-afara si da zapada de pe trotuar…normal…eu dorm…el munceste :).

Suna un telefon…tre sa mergem sa taiem porcul (nu stiu de ce folosesc persoana I plural)…ooofff…ce bine dormeam. Ma ridic, ma imbarbatez, imi iau geaca, ma incalt cu ghetele si ies afara. Ciudat…nu e asa frig…sa mai asteptam 5 minute :). Ne urcam in masina si mergem cateva sute de metri pana la casa lui nenea de unde am cumparat porcul si care o sa ni-l taie si transeze in doua jumatati egale si congruente :). Incepe operatiunea “Ghita” …e deja 10 si un sfert. Sotioara mea dispare de la primul act…i-e mila de purcel…pot sa-i zic purcel ca nu are mai mult de 90 de kg. E mic copil pe langa mine :). Afara e ger. Incepe sa-mi inghete picioarele. Urmeaza actul 2,  “Parleala”. Nu se mai face ca altadata, cu foc de paie, acum e cu butelia si cu torta. Nenea care il “incinge” o face cu atentie si migala. Insista pe fiecare particica. Simt gerul din ce in ce mai tare. Cateva gaini se plimba bete  prin zapada in jurul meu. Cainele a iesit din cusca si e plin de rumegus. Incepe sa se joace singur…deh…daca nu-l baga nimeni in seama. Apare si sotia “gazdei” porcului :)…cu 3 baieti dupa ea…unul de vreo 8-9 ani, unul de vreo 5-6 si celalalt de pana in 2 ani. E rezistent tare la ger ala micu’…n-are treaba. Iar cel la gradinita parca are logoree…nu-i mai tace gura. Are chiar indicatii…”e prea negru porcu’” :)). Se trece la actul 3…”Spalarea si curatarea”. Vine vorba de colindat…maine se merge cu “Buna dimineata”. Incep sa-mi aduc aminte de copilarie si sa le povestesc cu mergeam pe la 9-10 ani prin nameti cu traista la gat prin tot satu’ dupa covrigi, nuci, mere si din cand in cand cate o portocala. Atunci erau rare…acum sunt pe toate drumurile si in orice anotimp (e unul din drepturile pe care le-am castigat la revolutie, sa avem portocale in orice anotimp…ca tot se fac azi 23 de ani de atunci…o sa mananc o portocala pentru a comemora evenimentul). Revenim la colinde…acum nu mai merg copiii la fel cu colindul. Nici chiar la tara nu se mai tine traditia ca inainte. Imi povesteste nenea cum, atunci cand mergeau ei la colindat , daca nu le deschidea cineva usa sa-i primeasca cu colidul, le scoteau portile din tatani. Sau schimbau portile vecinilor intre ele :))). Tare! Timpul trece…eu sunt inghetat bocna…nici macar nu-mi mai simt picioarele. E deja aproape 12 si se trece la ultimul act…”Transarea”. Se vede ca omu’ e profesionist…maxim o jumatate de ora si porcu’ e gata, in doua bucati, sira scoasa separat, burta, organele scoase si curatate. Daniela vede ca ma uit cu jind la sorici si ii zice lu’ nenea sa-i facem safteaua :). In cateva secunde, am una bucata de sorici in mana cu un traseu si scop bine stabilit: de la mana via gura pana in stomac …hmmm…bunuta tare. Incarcam jumatatile de “Ghita” in saci si-i ducem la masina…bine…ducem e mult spus…eu ajut cu privirea :). Platim omului “factura”, le uram Craciun fericit si la multi ani si purcedem catre casa batraneasca. Descarcam marfa si o punem la rece in camara pentru vreo 2 zile, pana dupa ce vine soacra-mea. Ea se va ocupa de restul.

Eu am mainile, fata si picioarele tun. Nu mai simt nimic. Ne suim in masina si plecam spre Calarasi, tata ramane la tara sa se ocupe de carnati si toba de la porcu’ lu’ tataie (ei au fost mai vrednici, l-au taiat deja de o saptamana). Ajungem la Calarasi si mergem la mine. Ne intampina mama cu masa pusa. Nu mi-e foame…doar am bagat covrigi, sorici si vin mai devreme putin. Nu vreau decat sa ma bag in pat, la caldurica si sa dorm. Ma schimb in pijamale si imi urmez visul :). E aproape 2,  cald in casa, am o patura pe mine dar eu inca sunt inghetat. Mama imi mai aduce o patura. Dau drumul la TV sa mearga pe fundal si pasesc pe taramul viselor. Pe la 3 jumate ma trezesc, sunt inca inghetat, nu-mi vine sa cred. Mi-e prea lene sa ma ridic sa modific termostatul la centrala asa ca-mi trag paturile peste cap si continuu discutia cu somnu’.

Peste o clipa deschid ochii…e 5 fara 5.  E atat de cald acum…si bineeee. Incep sa-i sun pe baieti ca tre sa ne vedem in oras diseara. Costin confirma, doar ca vrea pe la 9 ca sa vada meciul cu Liverpool. E mare fan omu’…accept…cu cat mai tarziu cu atat mai bine…ca ne intoarcem in alta zi acasa :). Il sun pe Paul…confirma si el. Costin vorbeste cu Cristi care nici nu confirma, nici nu infirma. Daca vine, vine, daca nu…nu. :). Il sun pe Claudiu…cu el vorbisem deja pe la 1 si imi spusese ca l-au ajuns niste “blesteme” de cateva zile si ca e posibil sa nu iasa ca nu poate sta in picioare…are dureri de hernie. Imi confirma ca…nu iese. Trist. In fine…ma multumesc cu Costin si Paul.  Suna telefonul…e Claudiu…a zis ca nu rezista sa nu iasa si ca se risca. Maaan…I love him…deschid compul si incep sa scriu postul…acum e deja 7 si “the day is still young”…

[Show slideshow]