Costinesti: my first, my lost!

Da, da, da…stiu ca mi-ati dus dorul (not) :)! A trecut doar o saptamana dar recunoasteti ca v-au lipsit posturile mele (liar liar pants on fire) :d. Well here it is…another one!

Doar ce m-am intors de cateva ore asa ca inca sunt sub impresia scurtului sejur petrecut in statiunea mea de suflet. Fara nici un dubiu pot sa spun despre Costinesti ca a fost prima mea dragoste…cuvantul cheie “fost”. Cred. Sper sa ma insel. De fapt cred ca va ramane in continuare doar la nivel de idee. Vreau sa incep prin a spune ca am dus munca de convigere ca sa ajung in Costinesti anu’ asta dupa ce sotioara mea iubita (careia-i displace total statiunea) a zis ca ea nu mai merge niciodata acolo…strong word niciodata. Dupa un schimb incins de idei, unde logica nu prea-si are  locul am reusit sa ajungem la un compromis: un an mergem unde vreau eu si unul unde vrea ea. Nu de alta…dar daca nu ajungeam la aceasta concluzie nu mi-ar fi placut sa ma duc singur la mare in fiecare an 😉 :).  Un motiv in plus ca sa o fac sa inteleaga de ce-mi place atat de mult.

Cunosc Costinestiul ca-n palma. De la 3 ani merg in aceasta statiune si nu mai are nici un secret pentru mine. Si de atunci am fost de cel putin 20 de ori. Iar din 1992 am mers in fiecare an pana anu’ trecut cand fara sa-mi dau seama am sarit peste. Poate si de-aia asteptarile mele au fost cam mari…si dorul in acelasi timp. Am stat cinci zile iar “sentimentele” mele s-au schimbat de la o zi la alta. Daca in prima zi eram pur “high” sub influenta ideii de Costinesti, in ultima zi mi-era indiferent.  Am trecut impreuna prin toate etapele varstei mele pana acum: de la copilarie, la scoala generala, liceu, facultate, married man ; Costinestiul mi-a fost martor la toate…poate si de-aia e putin trist ceea ce simt acum.

Revenind…inca din prima zi am trecut rand pe rand prin toate locurile dragi atat de sterse acum dar atat de colorate in mintea mea. Vechiul dig unde ma duceau ai mei seara la aerosoli acum este doar o poteca de stanci in spatele unui club. Maretul Hotel Forum acum este doar Orum…iar in curand cred ca va ramane Rum. Vechile casute de piatra unde odinioara petreceam cu baietii sunt acum triste si darapanate. Epava care in trecut dadea o imagine feerica statiunii acum nu mai este decat un morman ruginit de fiare. Teatrul de vara unde odinioara radeam la showurile cu adevarata Vacanta Mare acum este aproape parasit…mai sunt doar cateva spectacole cu manelisti care daca nu vand toate biletele au ceva mai important de facut.  Inainte aglomeratia era boema acum e pur si simplu imbulzeala. Iar obeliscul vechi nu mai e…e unul nou dar parca-i lipseste ceva. In schimb gasesti shaorma la fiecare pas, terase cu manele de-alea grele care tin neaparat sa acopere prin decibeli totul pe o raza de 1 km. Chestii reprezentative pentru Romania de azi. Ceva in schimb nu s-a schimbat…marea! E la fel ca intotdeauna…ba chiar mai frumoasa parca. O culoare azurie, limpede (pacat ca fara valuri). Dar parca nici de mare nu ma pot bucura calumea…10 oameni pe metru patrat, unii mai “deosebiti” decat altii. Nu mai e nimic magic.

Noroc ca am o imaginatie vie. Daca inchid ochii totul se animeaza. Vad locurile vechi exact asa cum erau. Ii vad pe-ai mei tragand de mine si de bagaje de la halta pana la casute, invatandu-ma sa inot (sau in fine… sa dau din maini si din picioare), ducandu-ma la un pepsi la Vox Maris, plimbandu-ne pe dig sa vedem licuricii de mare, ma vad cu prietenii la agatat in Ring si in Tineretului, la un gratar de dimineata si o bere (majoritatea…iaurt altii, asa-i Costine? 😉 ) in fata casutelor, la o baie “italian style” in miez de noapte…E Costinestiul pe care-l stiu si iubesc, libertatea tuturor simturilor mele. Inca mai cred!

[Show slideshow]

12►

Pozele de anu’ asta nici nu le mai incarc…nu vreau sa stric farmecul

Bogdan Maior, Marinescu Catalin, Aname Bilanici, Daniela Niculae liked this post